joi, 9 iunie 2011

Drama unei pisicute..

             De regula, sunt o impatimita cand e vorba de animalute, in special de pisicute, caci cu ele am avut cel mai des contact. Imi plac mult de tot pisicile, deoarece sunt jucause si am avut tot felul, de la cele mai mici pana la cele mai mari, ciudate, rele, bolnave:(..Tin minte ca atunci cand eram mica adunam toate pisicile de pe strazi si le aduceam acasa, le dadeam de papica, le ingrijeam si le puneam cate un nume. Numai eu stiu cati draci i-am facut mamei, insa deh...mintea mea inocenta de copil..
            Pentru unele din ele chiar am suferit, din diveste motive, iar ieri seara am avut o experienta nu tocmai placuta cu un pui de pisica. Asadar, in timp ce ma indreptam spre casa intoarsa de la betminton, mi s-a nazarit mie sa o iau printr-o poienita. La un moment dat a venit si Razv si in timp ce stateam noi si discutam de ale noastre, se aude un fosnait usor prin iarba. Initial am crezut ca e vorba de un arici care vine inspre noi, insa spre surprinderea noasta era o pisicuta mica, maronie si cute, cu fatuca rotunda, plinuta si sensibila. Eeee api cand am vazut-o cat de dulce si simplatica este, nu am ezitat nicio clipa si am luat-o fuga, fuga in brate sa o imbratisez. Era asa micuta..creca avea o luna, o luna si un pic si asa de frumos mieuna incat mi-am dorit sa o iau acasa. Da, vechiul obicei!Hi. In drum spre casa, am tinut-o in brate, am dezmierdat-o si m-am uitat la ea cat de frumusica este. Razv a venit cu propunerea sa ne oprim un pic pe o banca pentru a mai petrece ceva timp impreuna, asa ca ne-am oprit intr-un parc de copii ce era in apropierea noastra.Am asezat pisica pe nisip sa stea si.....ce sa vad? pisicul cel mic nu  putea sa mearga normal, putea doar sa se sustina cu ajutorul labutelor din fata, iar cele din spate le taraia dupa ea...Mi-au dat lacrimile cand am vazut situatia in care se afla, incercam sa aflu raspunsuri legat de ceea ce a patit, poate l-a calcat cineva, poate asa s-a nascut...Am stat si m-am gandit ce sa fac, iar in cele din urma am ajuns la concluzia ca nu il pot pastra, pe motiv ca imi voi face si mie rau, deoarece chiar nu pot sa vad cum se chinuie sa meaga doar cu labutele din fata. L-am luat acasa, i-am dat sa pape, apoi l-am dus intr-un loc unde locuiau niste pui de catelusi cu mama lor si sper din suflet sa fie in siguranta.
               O sa pun o poza cu o pisica care seamana foarte, foarte mult cu cea pe care am gasit-o(dreapta) si...ajung la concluzia ca nu intotdeauna noi suntem responsabili pentru ceea ce devinim.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu