Are slabiciune..

E inca de mult, e o slabiciune veche care apare in permanenta, aproape zilnic…devine fustrant si trist sa observi ce se intampla, insa nici nu as incerca sa schimb ceva, deoarece prefer sa inchid ochii si sa astept acele 10 secunde cat dureaza pana ce trece, apoi sa ma gandesc la urmatoarea intalnire asteptata sau mai putin asteptata. Totusi, egoismul se declanseaza la maxim, invidie si putina ura isi fac si ele prezenta, inghit in gol, strang din maini, zambesc ca si cum totul ar fi in regula, desi, nu e nicidecum asa…Si cand reapare imaginea imi declanseaza aceeasi stare care trece, reapare, trece si tot asa…Ma pune pe ganduri si imi par in minte niste lucruri cu mai mult sau mai putin sens, care imi amplifica dezamagirea, strang din buze, devin timorata si brusc imi revin cand dispare…
Chiar nu e vorba de paranoia aici, nu cred!! e evident cum se uita, cum studiaza fiecare amanunt, cum uita aproape de tot ce este in jur, insa nu se bucura, nu se intristeaza, nu are niciun sentiment, dar ii atrage atentia indeajuns de bine incat sa creeze o stare trista..E clar, o slabiciune inca din trecut, care, din cate observ, cu greu dispare…